Pasa Hassan

                                               George Cosbuc

Pe Voda-l zareste calare trecand
Prin siruri cu fulgeru-n mana,
In laturi s-azvarle ostirea pagana,
Caci Voda o-mparte, carare facand,
Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand
Ostirea romana.


Cu tropote roibii de spaima pe mal
Rup franele-n zbucium si salta;


Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta
Si cade-n mocirla, un val dupa val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchina prin balta.


Hassan de sub poala padurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunca;
In spatele-ostirii muntene s-arunca
Urland ienicerii, prin flinte si fum -
Dar pasa ramane alaturi de drum,
Departe de lunca.


Mihai il zareste si-alege vreo doi,
Se-ntoarce si pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nvarte el roata
Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Si-o frange degraba si-o bate-napoi
Si-o vantura toata.


Hassan, de mirare, e negru-pamant;
Nu stie de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ca Bogdan e suflet de vant
Si-n fata-i puterile turcilor sant
Tariile plevei.


Dar iata-l! E Voda, ghiaurul Mihai!
Alearga navala nebuna,
imprastie singur pe cati ii aduna,
Cutreiera campul, taind de pe cai -
El vine spre pasa: e groaza si vai,
Ca vine furtuna.


_Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun,
Ca nu te-am gasit nicairea. 
Dar pasa-si pierduse si capul, si firea!
Cu fraul pe coama el fuge nebun.
Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun
- Mai dulce-i pieirea.


Salbatecul Voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie crunte.
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barda din stanga-i ajunge la cer
Si Voda-i un munte.


"Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi!" -
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si gatul i-1 bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi,
El zboara soimeste.


Turbanul ii cade si-1 lasa cazut;
isi rupe cu mana vesmantul,
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul,
Si lui i se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieirii batut
Mananca pamantul.


Si-i dardaie dintii, si-i galben pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si Alah scurteaza grozava-i carare,
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasa grabit
Sa-i deie scapare.


Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci Voda ghiaurul in toti a bagat
O groaza nebuna.