Maicuta draga, cartea mea
Gaseasca-mi-te-n pace!
Pe-aici e vant si vreme grea,
Si-Anton al Anei zace
De patru luni, si-i slab si tras,
Sa-l vezi, ca-ti vine plansul,
Ca numai oasele-au ramas
Si sufletul dintr-insul.
Apoi, sa stii c-a fost razboi
Si moarte-aici, nu saga;
Cadeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mama draga.
Si-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simtii ca vine,
Si n-avu loc, cat larg era,
Decat in piept la mine.
Mi-e bine-acum, si-asa socot
Ca nu va trece luna
Si-oi fi scapat de-aici de tot,
Dar vezi, te rog, de una:
Sa nu mai faci cum ai facut,
S-aduni la tine satul,
De vesela ca ti-ai vazut
Acasa iar baiatul!
Sa vezi pe-aici si ciungi, si-ologi!
Cristos sa-i miluiasca!
Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi
O slujba sa-mi ceteasca.
Puteri de nu vei fi avand
De plata, vorba-i lasa
Ca-i voi lucra o zi, oricand,
La-ntorsul meu acasa.
Pe Nutu vi-l lasasem mic,
Cu crestetul cat masa -
O fi acum strengar voinic
Si va rastoarna casa?
Facutu-i-ati si lui la fel
Caciula, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veti fi vandut-o?
Nevestei mele sa-i mai spui
Sa-mi cumpere o coasa,
Cea veche nu stiu: este, ori nu-i
Si-o fi acum si roasa
De cand rugina scurma-n ea.
Sa-mi vad, o, dare-ar sfantul,
Cum cade iarba-n fata mea
Si-mi bate-n plete vantul!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentati pertinent