Iarna pe ulita

                       de George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat. 


Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui,
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abia, abia:


Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post 
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost! 


Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin 
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot 
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot! 
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!


Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
Dracilor, santeti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini! 
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura? 
Nu-i nimic. Copii strengari. 
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!



Etiopianul - fabula de Esop

Cumparatorul unui sclav negru era convins ca pielea noii lui achizitii era de culoare neagra din cauza murdariei adunate, datorita neglijentei fostului sau stapan.
Atunci cand l-a adus acasa pe noul sau sclav, stapanul a incercat sa il curete prin toate mijloacele pe care si le putea imagina, si a pus ca pielea bietului etiopian sa fie frecata fara incetare.
Din cauza atator bai, sclavul a racit dar nu si-a schimbat in nici un fel culoarea.

Morala : " Ceea ce este crescut din oase ramane intotdeuna lipit de piele."

Hercule si carutasul - fabula de Esop

Un om mergea odata, intr-o caruta incarcata din greu, pe un drum foarte noroios. La un moment dat, rotile s-au impotmolit in namol si, cu cat caii trageau mai din greu, cu atat mai mult caruta se afunda in noroi.
In cele din urma, carutasul si-a azvarlit din maini biciul, a ingenunchiat in malul de pe drum si a inceput sa se roage lui Hercule cel atotputernic: “O, tu, Hercule, care invingi orice greutate, ajuta-ma sa scap din acest necaz ”
Nici nu si-a terminat bine de spus rugamintea, ca Hercule a si aparut langa el si i-a zis: ”Muritorule, inceteaza sa iti plangi de mila, pune-ti mai bine umarul la roata carutei, impinge-o si scoate-o din mocirla.”


Morala: Zeii ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri.

Lupul si mielul - Fabula de Esop

Intr-o buna zi , lupul a intalnit un miel care se ratacise de turma lui si , hotarat sa nu se arunce deodata asupra prazii lui, a inceput sa ii explice de ce avea dreptul sa il manance.El a vorbit astfel : " Baiete, anul trecut m-ai insultat foarte grav"."Chair asa ?", behai cu o voce amara mielul , "Dar eu nici nu eram nascut pe-atunci".Ii spuse lupul atunci : "Bine , dar te-ai hranit de pe pajistea mea "."N-am facut asta, domnule" , replica mielul , "Eu inca nu am gustat inca din iarba".Lupul continua : "Ai baut apa din fantana mea "."Oh , nu, domnule" exclama mielul , "Eu nu am pus apa in gura pana acum, pentru ca laptele mamei mi-a slujit atat de mancare, cat si de bautura". Nemaiavand ce sa spuna, lupul l-a inhatat pe miel si l-a mancat dintr-o inghititura, zicand : "Ei bine, chiar daca ai gasit raspuns la toate acuzatiile mele, nu am de gand sa raman fara cina".


Tiranii gasesc intotdeuna un pretext pentru a-si justifica tirania.

Leul indragostit - Fabula de Esop

Odata ca niciodata, un leu s-a indragostit de o frumoasa fata si, dupa cuviinta, a cerut-o de sotie de la parintii ei. Mama si tatal fetei nu stiau ce sa spuna. Nu le convenea sa isi dea fiica leului, dar nici nu doreau sa starneasca mania regelui animalelor.
In cele din urma tatal a zis: "Suntem foarte onorati de propunerea maiestatii voastre, dar fiica nostra este o fiinta delicata si ne este teama ca, purtat de inflacararea dragostei voastre, ati putea sa o raniti. Mi-as putea permite sa ii sugerez maiestatii voastre sa isi scoata ghearele si coltii si, in acest caz, am putea sa ne razgandim asupra cererii voastre."
Leul era atat de indragostit incat si-a smuls coltii din falci si ghearele din labe. Atunci, insa, cand s-a reintors la parintii fetei, acestia, vazandu-l fara puterea de a le mai face rau, i-au ras in nas si l-au batjocorit.


Dragostea poate imblanzi pana si cea mai salbatica fiara.

Gasca cu ouale de aur - Fabula de Esop

Intr-o buna zi, un taran s-a dus ca de obicei la cuibarul gastei sale si a gasit un ou tot galben si stralucitor. Atunci cand l-a ridicat in mana, a observat ca era greu precum plumbul si era cat pe ce sa il arunce, gandidindu-se ca cineva i-a facut o farsa.S-a mai gandit insa inca o data si a luat oul cu sine acasa si, in curand, a aflat ca era un ou cu totul si cu totul din aur.
In fiecare dimineata gasea in cuibarul gastei cate un astfel de ou, si nu dupa multe vreme, prin vanzarea oualor de aur, a ajuns sa fie bogat. Pe masura ce devenea mai bogat crestea insa si lacomia lui. Asa s-a facut ca, in cele din urma, gandindu-se ca va putea sa ia deodata tot aurul pe care i-l putea da gasca, a omorat-o si i-a desfacut burta dar nu a gasit nimic.


Lacomia adesea se intinde mai mult decat ii este plapuma.

Vulpea si capra - Fabula de Esop

Printr-o nefericita intamplare, vulpea cazuse intr-o fantana adanca, din care nu mai putea iesi. Dupa o vreme, a trecut pe acolo o capra, care a intrebat-o pe vulpe ce cauta acolo.
"Vai, nu ai auzit ?", a spus vulpea, "s-a anuntat ca va veni o mare seceta, asa ca am sarit aici, jos, pentru a fi sigura ca voi avea apa de baut. De ce nu vii si tu cu mine ?"
Capra s-a gandit ca acesta este un sfat bun, asa ca a sarit si ea in fantana.
Imediat, insa, vulpea a facut un salt pe spatele ei si, punandu-si picioarele pe coarnele ei lungi, a reusit sa sara afara din fantana."La revedere, prietene", i-a zis vulpea .


Sa nu te increzi niciodata in sfaturile cuiva aflat la necaz.

Cainele si umbra lui - Fabula de Esop

Intr-o zi, s-a intamplat ca un caine a gasit o bucata de carne si a pornit-o catre casa lui pentru a o manca in liniste. In drumul lui, el trebuia sa treaca peste un podet aflat deasupra unui rau. In timp ce traversa podul, s-a uitat in jos si si-a zarit umbra reflectata in apa de dedesupt. Gandindu-se ca ceea ce vede este un alt caine avand o alta bucata de carne in gura, s-a gandit ca ar putea sa insface si pe aceasta. Asa ca a facut un salt in apa raului, dar in timp ce isi deschidea gura pentru a prinde in dinti bucata de carne reflectata in apa a scapat-o pe cea adevarata, care a cazut in valuri si nu a mai fost vazuta vreodata.

Fereste-te ca nu cumva sa pierzi realul in goana dupa o umbra. 

Magarul si batranul pastor

Un pastor care veghea asupra magarului sau pascand iarba intr-un imas a fost  dintr-o data pus pe jar de strigatele de lupta ale dusmanilor. Pastorul l-a rugat pe magar sa il ia in spate si sa alerge ca vantul ca nu cumva sa fie amandoi capturati, dar magarul i-a raspuns molcom :"De ce ar trebui sa fac asta ? Crezi ca cuceritorul ma va impovara cu doua randuri de panere ?" "Nu", i-a spus pastorul."Atunci", a replicat magarul, "de vreme ce voi continua sa imi car aceste panere, ce insemnatate mai are cui ii slujesc ?"

Odata cu schimbarea unui conducator / guvern, omul sarac nu schimba decat numele stapanului sau.

Magarul si catarul - Fabula de Esop

Un catargiu a plecat odata la drum cu un magar si un catar, amandoua animalele ducand cate o mare povara.Atata timp cat a mers pe drum drept, magarul si-a dus incarcatura cu usurinta, dar atunci cand a inceput sa urce cararea povarnita a unui munte , a simtit ca nu mai poate merge mult astfel.Magarul si-a rugat tovarasul de drum sa il ajute si sa ia o mica parte din povara lui , dar catarul nu a vrut nici macar sa il bage in seama.Nu mult timp dupa aceea, magarul a cazut mort la pamant.Nestiind ce altceva ar putea face in acea regiune salbatica, catargiul a pus pe spatele catarului si incarcatura magarului , iar deasupra a asezat magarul, dupa ce l-a jupuit.Catarul , mugind sub marea greutate, si-a spus in sinea lui :"Sunt tratat asa cum merit. Ah, daca i-as fi dat putin ajutor magarului atunci cand mi-a cerut , nu as mai duce acum in spate atat incarcatura lui, cat si pe el insusi."

Un gram de preventie face mai mult decat un kilogram de tratament.

Magarul , cocosul si leul – Fabula de Esop

Un magar si un cocos isi tineau de urat unul altuia in curtea ingradita cu paie a unui taran cand , dintr-o data , s-a ivit prin preajma un leu cu matele chioraindu-i de foame.Chiar atunci cand leul se incordase , gata sa se napusteasca asupra magarului , cocosul (a carui voce , se spune , este insuportabila pentru lei) a inceput sa strige din rasputeri “cucurigu !” , iar stapanul animalelor a fugit de indata cat il tineau picioarele.Magarul , vazand ce infricosare a produs glasul cocosului , si-a luat inima in dinti si , cuprins de vitejie , a zbughit-o dupa leu , cu dorinta de a-l ataca. Nu a trebuit sa alerge prea mult , caci leul s-a intors catre el si l-a sfasiat in bucati.


Falsa incredere in sine duce adesea la pericole.




Magarul in blana de leu - Fabula de Esop

Intr-o zi, un magar a gasit o piele de leu, lasata de catre vanatori sa se usuce la soare. Magarul si-a pus pielea pe el si a pornit catre satul sau natal.Pe masura ce mergea, toate fapturile fugeau din calea lui, atat oameni cat si animale, lucru care il facea sa se simta tare mandru.Incantat de efectul pe care il facea, si-a ridicat vocea si a slobozit un raget, dar atunci toata lumea si-a dat seama cine era el de fapt, iar stapanul sau, pentru ca il bagase in sperieti, i-a tras o bataie sora cu moartea. La scurt timp dupa aceea, vulpea a venit la magar si i-a spus: "Eh , te-am recunoscut dupa voce"


Un prost se poate deghiza in haine alese, dar cuvintele lui prostesti intotdeuna il vor da de gol.